Tunelul timpului

07.07.2014

      Suntem în plină pregătire pentru o mică vacanță la munte, mai exact pe Valea Prahovei. Vom parcurge multe trasee montane și nu vom rata nici un obiectiv turistic din zonă. Totul este pus la punct, bagajul este făcut, cazarea rezervată la un frumos hotel din Bușteni care oferă o priveliște de vis.

       După ce ajungem la destinație și rezolvăm tot ce ține de cazare, masă și puțină odihnă plecăm puțin să vizităm orașul.

       În ziua următoare avem de parcurs un traseu montan deosebit de frumos la capătul căruia vom ajunge la Crucea Caraiman. Alegem să urcăm până la Babele cu telecabina și de acolo mergem pe jos pe cărări de munte. Odată ajunși la Babele ne bucurăm de un peisaj foarte frumos și de un aer foarte rarefiat. Vremea este una foarte plăcută, fără urmă de nori sau ceață, cu un soare care parcă te cheamă la plimbare. Ne continuăm drumul spre minunatul monument ridicat în onoarea eroilor căzuți în lupte. Fiind o vreme foarte frumoasă, pe parcurs ne întâlnim cu mulți oameni care au ales să se bucure de frumusețile muntelui.

        După ce am plecat de la ultimul popas, am constatat că deși erau mulți oameni în zonă, cu cât ne apropiam mai mult de monument am văzut că mai sunt doar eu și persoana care mă însoțea.

       Așa ca din senin se lasă o ceață alb lăptoasă și simt imediat un miros puțin înțepător de acru, ca de oțet. Eu am rămas undeva lângă treptele monumentului și din poziția mea văd ceva jos, în partea din dreapta. Este ceva de forma unei fiole, din sticlă foarte groasă și de culoare albastru închis. Prin acea ceață lăptoasă văd niște siluete înalte care se apropie tot mai mult. Unul dintre ei se evidențiază de toți ceilalți prin niște brățări purtate la ambele picioare. Vreau să dau un pas în spate, dar nu pot să îmi mișc picioarele. Cel care mă însoțea nu mai e lângă mine, îl zăresc undeva sus exact lângă soclul monumentului. Îl aud foarte încet și îmi zice că nu se poate mișca.

Deschid acea sticlă și găsesc un fel de hartă. Ce vrea să arate oare?22853423_1693064850727333_8154211658149663356_n

       Niște munți, niște semne care probabil reprezintă scrierea lor, un OZN și un om  care are păr roșu. Aici pot zice că m-a nimerit-eu sunt roșcată natural. Dar restul? De ce eu? Din cele ”explicate ” de acea ”căpetenie” ei au venit pe Pământ ca să se alimenteze cu energie. Aaa, deci ei nu sunt niște creaturi fioroase care au venit la noi să ne cotropească, să ne omoare, să extermine rasa umană. Și eu îmi făcusem atâtea filme în cap cum să mă lupt cu ei, cum să mă apăr, cum să îi apăr și pe alții.

        Hai că încep să înțeleg câte ceva. Comunic cu ei prin câteva semne și îmi spune că au fost pe muntele Rarău și s-au încărcat cu energie. Acum vor să știe dacă aceasta este Crucea de pe Caraiman sau dacă este în altă parte. Îi zic că aici este ce caută ei. Îmi face semn și mă uit spre dreapta mea. Văd un OZN învăluit într-o lumină albă puternică ce se evidențiază în toată acea ceață.

       Spre surprinderea mea sunt foarte pașnici, nu au atacat pe nimeni. Nu mai comunică deloc cu mine, iar eu în continuare nu mă pot mișca. După o perioadă de timp, nu pot spune cu exactitate cât a trecut, ceața începe să se ridice. Se luminează în întregime, iar eu pot vedea monumentul. Nu mai miroase a oțet și mă și pot mișca.

        Totul este ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, sunt din nou oameni în jurul nostru, nu mai suntem singurii pe acolo.

      Am păstrat acea hartă până când am ajuns înapoi la hotel. Am început să mă documentez în legătură cu acești munți -Rarău și Caraiman. De ce tocmai aceste locuri? De ce au ales o persoană roșcată? de ce totul s-a petrecut în această zi? Am multe întrebări, dar încep să găsesc răspunsuri. Am aflat că Munții Bucegi și Rarău fac parte din cele șapte centre energetice din țara noastră. Aici este cea mai mare putere energetică ce influențează  și are legătură cu universul.

       Cifra șapte are o puternică însemnătate mistică. Nu întâmplător sunt 7 minuni ale lumii, 7 zile ale săptămânii, 7 continente… Cifra 7 are o forță magică și spirituală care fascinează și în ziua de azi.

       Nicio altă culoare a părului nu a dat naștere unor superstiții și sentimente mai intense și mai contrastante precum culoarea roșcată. De-a lungul timpului și a istoriei, persoanele cu părul de foc au fost temute și venerate, urâte și adorate, denigrate sau ridicate în slăvi. În Noua Zeelandă, de exemplu, părul roșu este considerat sacru, iar despre femeile cu părul roșu sunt considerate a fi privilegiate, fiindu-le asigurat drumul către rai.

      Acum am înțeles toată ”povestea”, suntem în data de 07.07.2014, eu sunt roșcată și în apropierea Crucii Caraiman.

     Căutând indicii ca să descifrez acea hartă am văzut că din data de 3 noiembrie 2017 va rula în cinema filmul ”Dincolo de univers”. Este un film science fiction în care Frank Grillo se aliază cu forțe necunoscute ca să poată lupta împotriva invaziei unor extratereștrii care ne atacă Pământul.fără titlu    Afișul filmului este deosebit și chiar mi-a atras atenția. Cu siguranță mă voi duce și eu să văd acest film, mai ales că îmi place acest gen.

Acest articol a fost scris pentru Superblog 2017

Lasă un răspuns